CHEILE RIBICIOAREI &CANIONUL TOPLITEI

In apropierea municipiului Brad se gasesc multe obiective turistice ne exploatate turistic ,una dintre ele fiind Cheile Ribicioare si Canionul Toplitei . In Brad  se poate ajunge pe drumul E79 Deva -Oradea sau din directia Abrud pe DN74. Pornim din Brad spre Cheile Ribicioarei iar la un km la iesirea din localitate viram la dreapta spre Ribita unde dupa trecerea  podului peste Crisul Alb mergem tot inainte la intersectie, spre centrul comunei pe care o transversam pornind spre satele Ribicioara si Uibaresti.Drumul este asfaltat si intr-o stare buna pana la intersectia dintre satule Uibaresti si Ribicioara,de aici noi urmam drumul spre Ribicioara .Din acest loc ne asteapta un marcaj turistic  si care ne indica faptul ca avem de parcurs 5 km pana in Cheile Ribicioarei. Drumul de aici este neasfaltat, destul de bun pe unele portiuni dar si cu multe obstacole care se trec greu cu o masina obisnuita de oras.Noi parcurgem drumul care serpuieste tot pe malul apei printre case mai noi sau mai vechi cu una doua case de vacanta aparute ,atragandu-ne atentia  biserica  de lemn din Ribiciora ctitorita in 1763.

Continuam drumul nostru cu masina pana la intrarea in chei, unde parcam masina si continuam drumul pe jos urmand marcajul punct rosu.Cheile propriu zise au o lungime de aproximativ 1,8 km  pe care ii parcurgem admirand maretia stancilor si farmecul aparte al caderilor de apa a vaii care formeaza mici bulboane  si unde vezi pastravi fugind de privirile indiscrete ale putinilor calatori  de pe chei. Piscurile se inalta semete in jurul nostru avand inaltimi apreciabile intre 100 si 250 m cu zone  de grohotisuri mobile dar si cu ravene sapate in stanca.In aceasta zona sunt amenajate trasee de catarare pt alpinism si bine marcate.

Tot in aceasta  mirifica lume se gasesc si 5 pesteri de mici dimensiuni dar care dau un farmec aparte cheilor,pesterile sunt putin spectaculoase ne avand formatiuni decat foarte putin, in unele fiind curgeri parietale.

Tot admirand frumusetile inconjuratoare ajungem la un mic podet aproape de terminarea cheilor, dar aici ne atrage atentia un parau care vine in partea stanga a vaii in sensul de urcare.Aceast  suvoi de apa este paraul Toplita .Lasam drumul principal si incepem urcusul pe parau in sus iar dupa 150 m ne apare in fata noastra o pestera aceasta fiind Pestera Toplitei .Pestera este de mici dimensiuni de 19 m dar este o pestera frumoasa prin prisma faptului ca imediat dupa intrarea in pestera se afla o mica cascada subterana care in caderea ei a sapat un fagas in stanca si in jurul sau sau format depuneri parietale.Pestera are doua intrari dar datorita acestui fapt se poate admira lumina fiind destul de puternica pt a admira frumusetea ei.

La iesirea din pestera apa formeaza mici lacuri cu o flora de un verde deosebit si tot in apropiere se afla un copac parca desprins din povestile bunicilor .Copacul este acoperit aproape in intregime cu muschi.

Dupa ce am admirat frumusetile subterane pornim pe firul paraului ca sa descoperim frumuseti noi ale naturii.Urcam destul de accentuat trecand cand de o parte, cand de cealalta parte a paraului si nu strabatem  mult ca in fata noastra se deschide o priveliste deosebita un adevarat canion , foarte ingust pe unele portiuni .Distanta dintre pereti de calcar este pe alocuri de 2 m iar inaltimea peretilor de stanca este impresionanta de cel putin 100 m.In fata ochilor nostri apare o succesiune de cascade in trepte cu sarituri ale apei de la 1,5 m pana la 5m.Pe alocuri pe uni bolovani cazuti fara nici o noima in urma viiturilor venite de pe versanti se afla depuneri de calcar care lasa loc de interpretari  ale formelor depuse.

Trecand de aceste cascade urcusul este din ce in ce mai greu ajungand in fata cascadei de 5m pe care nu o putem trece decat dupa ce facem o mica scara ajutatoare din lemnele aduse de viituri si chiar folosind putin cordelina din rucsac.Odata trecuti de acest obstacol privelistea ne uimeste din nou cu ceva foarte frumos dar in acelasi timp cu un obstacol de netrecut pt noi.In fata noastra se afla o cascada de aproximativ 10 m de cadere verticala la baza careia se formeaza un mic lac de adancime de cel putin un metru.Apa se pravaleste printre stancile care aici au maxim un metru intre ele, ne lasand nimic de ce sa ne putem ajuta ca sa trecem pe moment de cascada.Pe peretii stancilor din jurul cascadei curg siruri de iedera salbatica ajutand cu verdele sau maretia locului .

Nemaiputand inainta ne intoarcem inapoi cu gandul ca in primavara sa ajungem prin  altaparte  mai sus de cascada, sa ajungem la izvorul paraului unde ne asteapta alta pestera.Placut surprinsi de cascade si de canion hotaram sa urcam pana pe versant pentru a putea vedea cheile si canionul de sus.Urcusul este foarte abrupt ajungand pe unele locuri pe portiuni de grohotis ,dar ajunsi sus privelistea ne vrajeste cu frumusetea locului si cu culorile toamnei.

Cine doreste o scurta excursie de o zi sau doua mai are de vazut si alte locuri frumoase in apropiere cum ar fi> Cheile Uibarestiului,Podul Grohotului,Pestera Cizmei si alte pesteri de mici sau de mai mari dimensiuni dar de care ne ocupam cu alta ocazie.Daca sunteti in aceasta zona este pacat sa nu admirati acest coltisor care este salbatic si cam uitat de lume pe nedrept.

calator prin tara mea: BANATUL MONTAN

calator prin tara mea: BANATUL MONTAN:   CASCADA BIGAR SI PESTERA COMARNIC  MINUNATII IN BANATUL MONTAN                              Cu gandul la o drumetie usoara si locuri de neuitat poti ajunge usor in zona de mun...

calator prin tara mea: CALATOR PE VALEA CERNEI 2

calator prin tara mea: CALATOR PE VALEA CERNEI 2: Calator pe Valea Cernei 2     CHEILE TASNEI SI CHEILE CORCOAIEI                                              Dupa somnul odihnitor in armonie cu natura ne por...

DETUNATELE                                                             Azi pornim la un drum mai scurt pentru mine ,dar care poate fi lung pentru alti in functie din ce parte a tarii se ajunge aici. Locul pe care il avem azi in obiectiv este formatiunea bazaltica Detunatele ,care se afla in Muntii Apuseni in imediata apropiere a orasului Abrud. Noi pornim din Brad si mergem pe DN74 care merge spre Alba Iulia si trece prin Abrud,dar in Abrud se poate ajunge si din Oradea sau Turda prin Campeni. Ajunsi in Abrud iesim din oras in directia Alba Iulia dar dupa un km cotim la stanga spre Mogos pe un drum bine intretinut printr-un peisaj pitoresc presarat cu case motesti frumos ingrijite si mergem spre comuna Bucium mai exact spre satul Bucium Sasa unde in centrul satului un indicator ne iese in cale si ne indreapta spre Detunate. Detunatele sunt doua formatiuni bazaltice una este Detunata Flocoasa,iar cealalta este Detunata Goala ,denumirea venind din faptul ca una este impadurita ,iar una este golasa lasand vederii splendoarea stancilor . Inaltimea lor este in jurul cotei 1200 m cea flocoasa fiind mai inalta ,dar noi mergem spre cea golasa pt ca aceasta este mai spectaculoasa. Denumirea de detunata vine de la zgomotul pe care il produc formatiunile de roci care in caderea lor produc un sunet asemanator tunetului.Din centrul satului pornim cu masina pe un drum care trece pe langa biserica un drum doar pietruit dar destul de bun pt o masina mai joasa .Drumul merge 1,5 km dupa care parcam masina intr-o parcare si urmam marcajul banda rosie.Echipamentul nostru este destul de sumar pentru ca este un traseu relativ usor, acum depinde si de forma fizica a fiecaruia.De la asa zisa parcare se porneste pe un drum de pamant urcand domol si ajungand in padure unde trecem de la foioase la conifere si poieni care ne imbie la popasuri dese ca sa putem admira valea ,care acum in pragul toamnei ne dezvaluie o paleta larga de culori.Dupa 15 min de urcare ne asteapta un popas turistic cu un nume cunoscut ,este vorba despre Fefeleaga care de fapt este chiar locul unde a trait eroina din nuvela lui Agarbiceanu iar in imediata apropiere paste un cal ,ne gandim ca acest cal o fi urmasul lui Bator. Aici se pot servi multe preparate traditionale pe care le comanzi la urcare iar la coborare te asteapta totul cald aburind.Comandam o portie de clatite motesti (scoverzi) dupa care continuam drumul nostru .Pe drum ne ies in cale tot felul de ciuperci de toamna printre brazii si fagii semeti.

La un moment drumul de bifurca unul mergand spre dreapta, celalalt spre stanga cu marcaj diferit fiecare,noi urmam marcajul banda rosie celalalt fiind punct rosu.Banda rosie duce spre o poiana unde in 30 august 1865 Avram Iancu a petrecut impreuna cu apropiatii sai.Poiana este frumos amenajata cu mese pt popas si unde un izvor te racoreste si potoleste setea.

Gata cu gluma de acum incepe lucrul mai serios ,pornim spre baza coloanelor de bazalt .Cararea trece prin padure prin partea dreapta a masivului dar se poate urca si pe partea stanga . Poteca serpuieste printre brazii falnici unde chiar si in timp de vara la umbra lor si a fagaselor ramase intre coloanele bazaltice se afla depozite de gheata unde se poate racori o bere .Ajungem la poalele  masivului care ni se arata ca o cetate straveche cu turnuri mai mici si mai mari,incepem urcusul pe coloanele de bazalt aruncate parca de un urias in graba lui sa fuga de o lume dezlantuita.Urcusul este usor pe alocuri semanand cu urcarea unor scari dar si mai greu pe unele portiuni unde coloanele au cazut fara nici o noima.

Urcarea nu dureaza mult dar tot timpul privirea ne este atrasa si de frumusetea peisajului din departare unde se vede Muntele Vulcan care strajuieste trecatoarea motilor intre Brad si Abrud pasul Buces-Vulcan sau Cotoncu.

Cocotati in varful stancilor admiram brazii si coloritul foioaselor ,brazii parand niste strajeri ai coloanelor semete care se ridica spre cer.In acelasi timp in partea de nord est se vede si exploatarea miniera de la Rosia Poieni o exploatare inca deschisa dar se pare ca si ei zilele ii sunt numarate.In partea de est si sud est in departare se vad culmile Muntilor Trascau cu locuri minunate si pe acolo pe care o sa le vizitam cat de curand.

Odihniti si cu retina plina de peisaje frumoase indiferent in ce parte ne uitam ne pregatim de coborare .Plecam  pe cealalta parte a masivului pe poteca serpuind si coborand abrupt ajungem  jos intr-o poiana al carui muschi te imbina la sedere uneori fiind asa de moale incat incaltamintea deabia se vede.Ocolim masivul si ajungem la baza masivului dar in alta zona al lui si admiram coloanele ,de aici parand arcuri indraznete incordate catre inaltul cerului.Soarele ne incalzeste facandu-ne sa zabovim si sa admiram paleta de culori ale naturii.

Poteca coboara prin padure unde intalnim coloane bazaltice acoperite cu muschi ,unde trebuie sa fii atent pt ca in orice moment poti sa scapi piciorul intr-o crapatura dintre coloane.Mergem pe celalalt marcaj care este punct rosu si dupa cateva serpuiri prin padure iesim intr-o poiana, iar dupa putin timp ne intalnim cu celalalt marcaj pe care l-am parasit la coborare.Ne indreptam pasii spre popasul Fefeleaga cu gandul la o binemeritata masa traditionala.

CASCADA  SUSARA                        Urmatoarea noastra tinta de vizitat este Cascada Susara ,aflata si ea in Parcul National Cheile Nerei- Beusnita. Cascada Susara o gasim urmand drumul spre Sasca Montana, unde la iesirea din sat ne asteapta un indicator care ne invita sa vizitam cascada. In apropierea indicatorului se poate parca masina iar mai departe se urmeaza traseul marcat cu cruce albastra care serpuieste tot pe langa Valea Susarei pana la cascada. Poteca si tot traseul este usor de strabatut  fara mari suisuri de nivel urmand un drum vechi care duce la o cabana ,care pe vremuri era folosita  ca si cabana de odihna ,acum fiind proprietate privata si trecand pe langa o veche mina romana.

In mina se poate intra doar 15-20 m pt ca mina este inundata.Poteca continua pe marginea vaii pe care o trece din loc in loc pe podete de lemn .

Apa vaii este de o culoare aparte asemanatoare cu cea a Vaii Beiu dar nu de un albastru asa intens ci mai degraba este un albastru alburiu o culoare care se trage de la calcar.Valea pe tot parcursul ei ne arata mici cascade care se formeaza prin depunerea calcarului, care se depune pe pietrele si lemnele care se afla pe albie formand  mici caldari  naturale din care apa se revarsa in cascada.

Aproape de cascada  se formeaza o portiune de chei unde se poate trece doar  daca ne tinem de un cablu metalic care este ancorat in stanca iar daca debitul apei este mai mare ne si udam pe alocuri pe picioare,dar totul are farmec si uitam repede recele apei in dorinta noastra de a vedea cascada.

Odata trecuti de singurul obstacol al traseului ne indreptam pasii spre cascada,care este o cascada deosebit de frumoasa,formata din doua caderii de apa de aproximativ 15 m. Apa cade pe stanca in care se formeaza un jgheab prin care se scurge apa iar la mijlocul caderii formand o mica caldare in stanca ,dupa care isi continua rostogolirea mai departe intr-o cadere rapida. Nu o putem asemana cu Cascada Beusnita desi este tot pe travertin ,diferente fiind multe ,muschii mai putin vizibili iar caderea apei este mai adunata datorita jgheabului format in stanca  de calcar. Cascada are maretia sa si merita vizitata pentru ca este un coltisor de rai in care te relaxezi  si iti incarci bateriile pentru mult timp.

OCHIUL BEIULUI  &CASCADA BEUSNITA                                   O alta zi o alta provocare dupa ce ieri am fost vrajiti de Cascada Bigar si Pestera Comarnic ne indreptam spre noi locuri care speram sa fie la fel de frumoase .In drumul nostru azi vrem sa ajungem in Cheile Nerei mai precis  sa vedem lacul Ochiul Beiului si Cascada Beusnita .In Cheile Nerei se ajunge din orasul Oravita sau venind din sud dinspre Moldova Noua unde in localitatea Racasdia se face dreapta spre Sasca Montana se merge pe un drum asfaltat dar care este destul de rau pt ca cineva a vrut sa modernizeze drumul ,dar ca si la noi probabil din lipsa banilor, sunt portiuni de drum pe jumate de banda macadam si gropi .De la intersectie la 12 km se afla o alta intersectie unde cotim la stanga spre satul Potoc oricum drumul este bine marcat cu indicatoare care ne indica ca ne indreptem spre Ochiul Beiului si Cascada Beusnita  ,ajunsi in satul Potoc urcam usor pe strazile intortochiate dar bine marcate cu indicatoare turistice. Odata iesiti din sat drumul se ingusteaza pe o singura banda de circulatie in ambele sensuri si incepe o coborare spre Valea Beiu unde trebuie circulat cu atentie pentru ca sunt curbe stranse si fara vizibilitate pe o lungime de 3 km dar ajunsi jos ne asteapta un  reprezentant al Rezervatiei  Cheile Nerei -Beusnita unde se plateste o taxa de 6 lei de persoana . Se trece un pod dupa care se coteste la stanga urmand cursul Vaii Beiu pe un drum ne modernizat intr-un stadiu de degradare accentuat si putand fi parcurs cu mare atentie si cu masina in maxim viteza a doua ,gropile sunt uriase cu greu putand fi ocolite iar daca te intalnesti cu alta masina cu multe manevre pentru a putea trece .Cu o masina  normala aici referinduma la orice in afara de masini de teren este aproape imposibil ca macar o data sa nu o lovesti  .Acum sa uitam de partea urata si sa ne indreptam atentia  spre partea frumoasa care este la fiecare metru cu care inaintezi, prima care iti sare in ochi este limpezimea apei cu nuante de albastru turcoaz .Inaintam usor pe drumul rau iar dupa aproximativ 3,5 km pentru ca datorita drumului am uitat complect de kilometraj se iveste un indicator pe care scria Cascada Vaioaga .Parcam intr-un mic refugiu si pornim spre cascada care este in marginea drumului doar coborand o carare maxim 100 m.Cascada  nu este de mari dimensiuni dar este foarte frumoasa datorita debitului mare al apei  si cu multe caderi succesive de apa .                                  

Incalziti cu aceste imagini care plac retinei pornim mai departe dorind sa ajungem cat mai repede la loc de parcare, satui si de drumul rau .Mai parcurgem 1,5 km si ajungem la un loc de campare amenajat unde nu se percepe nici o taxa deocamdata si unde gasim corturi si masini parcate . Parcam si noi  servim o scurta masa dupa care ne echipam de drum cu bocanci si pantaloni nu pentru drumul greu si mai repede pentru protectia noastra in caz de o intalnire ne asteptata cu o vipera.Traseul are ca punct de inceput  Cantonul Silvic si trece prin spatele unei pastravarii care te imbie cu pastrav proaspat ,traseul este marcat cu banda galbena si este usor de parcurs trecand prin padure si urmand cursul vaii.Suntem primi pe traseu in acceasta zi si suntem atenti pentru ca taratoarele veninoase acum ies pentru a se incalzi pe pietre, dar nu am intalnit nici una spre bucuria noastra.Mergeam de o ora cand in fata noastra apare o succesiune de cascade de mici dimensiuni cu caderi de apa de maxim 1.5 m dar deosebit de frumoase ochiului ,caderea apei in rostogolirea ei formeaza depuneri de calciu in diferite forme parca plamadite de o putere divina .

Nu ne revenim bine dupa o asa feerie a apei ca imediat ne iese lacul Ochiul Beiului care ca orice loc frumos de pe plaiuri romanesti are o legenda a sa despre o fata frumoasa si un bei indragostit de ea. Legenda are frumusetea sa dar noi eram sa vedem frumusetea  locului care te lasa fara glas vazand coloritul aparte de albastru turcoaz,lacul nu este de mari dimensiuni dar vraja lui este coloritul sau unic .In lacul care nu depaseste 2 m adancime se zbenguiesc pastravii vrand sa aduca aportul lor la maretia locului.

Vrajiti de ochiul lacului pornim mai departe spre Cascada Beusnita dar dupa cativa pasi ajungem iar pe marginea cascadelor de care povestisem mai inainte unde paralel cu cursul raului si totodata a cascadelor trece poteca spre Beusnita .Poteca merge paralel cu cascadele pe o portiune de 300-400 m timp in care admiram formele calcaroase de depunere si jocul apei,  in caderea ei parca dansand schimband parteneri de dans in functie de forma si lungimea micilor lacuri formate in calcar cu scaderi de ritm sau mariri al  ritmului in functie de cantecul naturii.

Continuam cararea  pe marginea vaii si mergem prin padure timp de 30 min timp in care ochii ne fug din loc in loc pe micile cascade care se afla pe cursul vaii. Ajungem la poalele cascadei care este o cascada formata pe travertin cu dimensiuni de cadere a apei de maxim 20 m dar de o frumusete deosebita si datorita formarii muschiului de un verde lucios .Apa si depunerile de calcar au lucrat la modelarea pietrei formand mici grote si forme deosebite care fac cu atat mai placuta privirii caderea apei. Jocul apei in caderea ei formeaza un val de stropi fini de apa care te racoresc si te incarca cu energie dorind ca sa nu se fi terminat drumul nostru .

Pornim  la drumul de intoarcere placut surprinsi de maretiile acestui coltisor de rai romanesc.