VANATARELE PONORULUI /PESTERA HUDA LUI PAPARA           

Intr-o postare mai veche promiteam ca o sa mergem si in Muntii Trascau ,iar azi am plecat sa vedem pestera Huda lui Papara si Vanatarele Ponorului.Urmam DN 75 care face legatura intre Campeni si Turda , unde ajunsi in localitatea Salciua aproape de centrul satului o luam in partea dreapta spre catunul Sub Piatra.Drumul ne duce pe ulita satului ,dupa care trecem podul peste Aries si ne continuam drumul pana  Sub Piatra unde se zareste o frumoasa manastire.Mai jos de manastire se afla si o pensiune unde lasam masina .Cu rucsacelul in spate pornim spre pestera Huda lui Papara, pe un drum ce duce spre ultimele case ale catunului.In 10 minute suntem la gura pesterii ,o pestera pe care nu o putem strabate pentru ca este inchisa cu un grilaj de fier si chiar daca nu ar fi grilajul de fier ar fi greu de strabatut fara echipament special .Pestera a fost amenajata mai demult ,dar sa vizitat pentru scurta vreme deoarece viiturile si torenti au distrus podurile si scarile, se pot vedea doar urme ale amenajarilor.In jurul pesterii sau format o serie de legende despre fiinte misterioase ascunse in pestera, care se numeau solomari dar si faptul ca aici ar fi locuit o vreme Zamolxe.

Terminata mica noastra vizita ne indreptam pasii catre urmatoarea noastra tinta de vizitat si anume Vanatarele Ponorului.Din apropierea pesterii incepe cararea spre Vanatare si este marcata cu cruce albastra.Poteca urca usor pe marginea padurii dupa care incepe un urcus mai greu ,odata ce intram in padure.Peisajul de toamna ne insoteste si ne farmeca dar totodata ne si intristeaza ca se termina zilele frumoase in care putem face drumetii.

Cu cat creste altitudinea cu atat urcusul este mai greu, dar ajunsi in varful dealului ni se deschide in fata ochilor un taram de basm ,casute de poveste ,grajduri si suri vechi parca ramase acolo de pe vremea vechilor daci.Timpul a ramas pe loc in acest colt de rai  cu casute de lemn acoperite cu paie si fan.

Iesind din visarea noastra ,nu dureaza mult si privirea ne fuge spre stancile vinetii ale  avenului .Pana aici sus in deal se poate ajunge si cu masina, daca de jos din satul Salciua se urmeaza drumul spre satul Ponor.Incepem coborarea spre Vanatare care dureaza cam 15 minute.Vanatarea Ponorului este o rezervatie care reprezinta un mare aven,locul unde se aduna apele vailor Ponor,Poienii si Valea Seaca care apoi dispar in pestera Dalbina.Avenul cu o adancime de 80 m,are forma unei palnii ovalizate cu lungimea de 150 m,latimea de 100 m si este dezvoltata pe calcare masive.Peretii calcarosi prezinta o serie de fasii de culoare vinetie care contrasteaza cu albul-cenusiul calcarelor,de unde si numele de vanatara.Zona este protejata pe o suprafata de 1,5 ha si este delimitata de peretii abrupti ai avenului.Ajunsi jos la confluienta vailor se formeaza un mic lac  de un limpede imacula iar apa care curge din lac formeaza un mic canion spre fundul avenului ,unde dupa ce se rostogoleste peste pietre se indreapta spre pestera Dalbina  care este o pestera fosila fara formatiuni importante .Sus pe versantul nordic sa construit un balcon de unde se poate vedea maretia avenului .

Placut surprinsi de frumusetea locului pornim pe drumul de intoarcere dar nu inainte de a admira culmea Bedeleului  si coloritul deosebit al naturii.

PESTERA SARU LUNG -STRAMBA   (TARU LUNG)         

      O drumetie de cateva ore care te poate binedispune si iti poate incarca bateriile pt o noua saptamana, se poate face intr-un loc putin cunoscut de turistii dornici de drumetii montane.    In partea de nord a Muntilor Metaliferi se afla Masivul Stramba in apropierea Muntelui Vulcan.  Stramba este o formatiune calcaroasa cu inaltimea de 1154 m cu creste semete si multe grohotisuri .Partea sudica este mai golasa lasand sa se vada maretia stancilor iar partea nordica este impadurita cu mici poieni care te imbie la popasuri. La Stramba se poate ajunge din municipiul Brad de unde se merge pe DN74 in directia Abrud dar dupa 18 km din Brad la iesirea din localitatea Mihaileni facem stanga spre Blajeni .Ajunsi la Blajeni trecem prin centrul comunei si mergem spre satul Cris unde imediat dupa ce intram in sat pornim in partea stanga spre satul Ret.Drumul este asfaltat in conditii destul de bune. De aici incepe urcusul care este destul de greu si pentru masina.Drumul este proaspat asfaltat ,dar  cu ecartament foarte ingust si o panta foarte accentuata pe multe portiuni ,dar ne duce de la circa 300 m altitudine la peste 900

m loc unde putem parca masina .

                                                   

       Ne echipam si pornim pe drumul ce duce spre poalele masivului ,drumul urca destul de usor trecand printr-o padurice de mesteceni.Chiar la poalele masivului de calcar ne asteapta o piatra cu un marcaj pe ea ce ne indica faptul ca am ajuns la cota 1000.

  De aici pornim spre varf urmand doar intuitia noastra pe unde ar fi mai usor de urcat .Nu este nici un marcaj iar drumul spre pestera il cautam dupa povestile pe care le-am auzit noi de la localnici.Urcusul se dovedeste anevoios , trecand de la padure la adevarate escaladari ale stancilor, cu mici popasuri in unele poienite, unde se vad proaspat urmele unor mistreti.Ajunsi in varful muntelui ni se deschide o panorama de vis, de jur imprejurul nostru se dezvaluie priviri Muntii Apuseni cu cu diversele lor ramuri.In partea de sud Muntii Metaliferi cu conurile lor vulcanice.  

   In partea de nord de dezlusesc Muntii Bihorului cu varfurile Gaina si  Biharia

   Haul se afla la picioarele noastre si iti da o senzatie de maretie.

Odata cu popasul nostru pe varful muntelui odihniti pornim sa gasim pestera care se afla in aripa sudica, in partea cu abruptul stancos deasupra unei grohotis.Gasirea pesteri se dovedeste un lucru foarte greu daca nu ai un cunoscator al locului probabil nu o gasesti fiind bine ascunsa privirii si datorita intrari foarte mici si inguste.Din varf se coboara accentuat 150 m pana la intrarea in pestera.Oameni locului zic ca este lunga pana in inima pamantului dar adevarul este ca are in jur de 60 de m vizitabil usor, doar  sursa de lumina fiind folosita, dupa care este nevoie de o cordelina pentru a cobora un prag de 2,5 m unde inaintare se face greu pentru ca se afla un grohotis, nemaiputand inainta foarte mult.Pestera Saru Lung este o pestera fosila cu curgeri parietale si putine stalactite si stalacmite care merita vizitata si vazuta daca sunteti in zona .

Dupa vizitare frumusetilor din strafundul pamantului iesim si incercam sa gasim cealalta pestera care se afla in apropiere la aproximativ 50 m in partea stanga dar care are dimensiuni mai mici si care se numaste Huda Strambii.Placut surprinsi de frumusetile vazute pornim pe drumul de intoarcere iar in apropierea locului de parcare, motii din zona au ridicat un catarg unde flutura doua steaguri, al Romaniei si cel al Uniuni Europene iar in spatele lor se vede Muntele Vulcan vrand  sa arate maretia si mandria oamenilor acestor locuri.

In apropiere se mai poate vizita si pestera Huda Bolundului sau Pestera lui Avram Iancu cu o frumoasa cascada in apropiere.

CHEILE RIBICIOAREI &CANIONUL TOPLITEI

In apropierea municipiului Brad se gasesc multe obiective turistice ne exploatate turistic ,una dintre ele fiind Cheile Ribicioare si Canionul Toplitei . In Brad  se poate ajunge pe drumul E79 Deva -Oradea sau din directia Abrud pe DN74. Pornim din Brad spre Cheile Ribicioarei iar la un km la iesirea din localitate viram la dreapta spre Ribita unde dupa trecerea  podului peste Crisul Alb mergem tot inainte la intersectie, spre centrul comunei pe care o transversam pornind spre satele Ribicioara si Uibaresti.Drumul este asfaltat si intr-o stare buna pana la intersectia dintre satule Uibaresti si Ribicioara,de aici noi urmam drumul spre Ribicioara .Din acest loc ne asteapta un marcaj turistic  si care ne indica faptul ca avem de parcurs 5 km pana in Cheile Ribicioarei. Drumul de aici este neasfaltat, destul de bun pe unele portiuni dar si cu multe obstacole care se trec greu cu o masina obisnuita de oras.Noi parcurgem drumul care serpuieste tot pe malul apei printre case mai noi sau mai vechi cu una doua case de vacanta aparute ,atragandu-ne atentia  biserica  de lemn din Ribiciora ctitorita in 1763.

Continuam drumul nostru cu masina pana la intrarea in chei, unde parcam masina si continuam drumul pe jos urmand marcajul punct rosu.Cheile propriu zise au o lungime de aproximativ 1,8 km  pe care ii parcurgem admirand maretia stancilor si farmecul aparte al caderilor de apa a vaii care formeaza mici bulboane  si unde vezi pastravi fugind de privirile indiscrete ale putinilor calatori  de pe chei. Piscurile se inalta semete in jurul nostru avand inaltimi apreciabile intre 100 si 250 m cu zone  de grohotisuri mobile dar si cu ravene sapate in stanca.In aceasta zona sunt amenajate trasee de catarare pt alpinism si bine marcate.

Tot in aceasta  mirifica lume se gasesc si 5 pesteri de mici dimensiuni dar care dau un farmec aparte cheilor,pesterile sunt putin spectaculoase ne avand formatiuni decat foarte putin, in unele fiind curgeri parietale.

Tot admirand frumusetile inconjuratoare ajungem la un mic podet aproape de terminarea cheilor, dar aici ne atrage atentia un parau care vine in partea stanga a vaii in sensul de urcare.Aceast  suvoi de apa este paraul Toplita .Lasam drumul principal si incepem urcusul pe parau in sus iar dupa 150 m ne apare in fata noastra o pestera aceasta fiind Pestera Toplitei .Pestera este de mici dimensiuni de 19 m dar este o pestera frumoasa prin prisma faptului ca imediat dupa intrarea in pestera se afla o mica cascada subterana care in caderea ei a sapat un fagas in stanca si in jurul sau sau format depuneri parietale.Pestera are doua intrari dar datorita acestui fapt se poate admira lumina fiind destul de puternica pt a admira frumusetea ei.

La iesirea din pestera apa formeaza mici lacuri cu o flora de un verde deosebit si tot in apropiere se afla un copac parca desprins din povestile bunicilor .Copacul este acoperit aproape in intregime cu muschi.

Dupa ce am admirat frumusetile subterane pornim pe firul paraului ca sa descoperim frumuseti noi ale naturii.Urcam destul de accentuat trecand cand de o parte, cand de cealalta parte a paraului si nu strabatem  mult ca in fata noastra se deschide o priveliste deosebita un adevarat canion , foarte ingust pe unele portiuni .Distanta dintre pereti de calcar este pe alocuri de 2 m iar inaltimea peretilor de stanca este impresionanta de cel putin 100 m.In fata ochilor nostri apare o succesiune de cascade in trepte cu sarituri ale apei de la 1,5 m pana la 5m.Pe alocuri pe uni bolovani cazuti fara nici o noima in urma viiturilor venite de pe versanti se afla depuneri de calcar care lasa loc de interpretari  ale formelor depuse.

Trecand de aceste cascade urcusul este din ce in ce mai greu ajungand in fata cascadei de 5m pe care nu o putem trece decat dupa ce facem o mica scara ajutatoare din lemnele aduse de viituri si chiar folosind putin cordelina din rucsac.Odata trecuti de acest obstacol privelistea ne uimeste din nou cu ceva foarte frumos dar in acelasi timp cu un obstacol de netrecut pt noi.In fata noastra se afla o cascada de aproximativ 10 m de cadere verticala la baza careia se formeaza un mic lac de adancime de cel putin un metru.Apa se pravaleste printre stancile care aici au maxim un metru intre ele, ne lasand nimic de ce sa ne putem ajuta ca sa trecem pe moment de cascada.Pe peretii stancilor din jurul cascadei curg siruri de iedera salbatica ajutand cu verdele sau maretia locului .

Nemaiputand inainta ne intoarcem inapoi cu gandul ca in primavara sa ajungem prin  altaparte  mai sus de cascada, sa ajungem la izvorul paraului unde ne asteapta alta pestera.Placut surprinsi de cascade si de canion hotaram sa urcam pana pe versant pentru a putea vedea cheile si canionul de sus.Urcusul este foarte abrupt ajungand pe unele locuri pe portiuni de grohotis ,dar ajunsi sus privelistea ne vrajeste cu frumusetea locului si cu culorile toamnei.

Cine doreste o scurta excursie de o zi sau doua mai are de vazut si alte locuri frumoase in apropiere cum ar fi> Cheile Uibarestiului,Podul Grohotului,Pestera Cizmei si alte pesteri de mici sau de mai mari dimensiuni dar de care ne ocupam cu alta ocazie.Daca sunteti in aceasta zona este pacat sa nu admirati acest coltisor care este salbatic si cam uitat de lume pe nedrept.

calator prin tara mea: BANATUL MONTAN

calator prin tara mea: BANATUL MONTAN:   CASCADA BIGAR SI PESTERA COMARNIC  MINUNATII IN BANATUL MONTAN                              Cu gandul la o drumetie usoara si locuri de neuitat poti ajunge usor in zona de mun...

calator prin tara mea: CALATOR PE VALEA CERNEI 2

calator prin tara mea: CALATOR PE VALEA CERNEI 2: Calator pe Valea Cernei 2     CHEILE TASNEI SI CHEILE CORCOAIEI                                              Dupa somnul odihnitor in armonie cu natura ne por...

DETUNATELE                                                             Azi pornim la un drum mai scurt pentru mine ,dar care poate fi lung pentru alti in functie din ce parte a tarii se ajunge aici. Locul pe care il avem azi in obiectiv este formatiunea bazaltica Detunatele ,care se afla in Muntii Apuseni in imediata apropiere a orasului Abrud. Noi pornim din Brad si mergem pe DN74 care merge spre Alba Iulia si trece prin Abrud,dar in Abrud se poate ajunge si din Oradea sau Turda prin Campeni. Ajunsi in Abrud iesim din oras in directia Alba Iulia dar dupa un km cotim la stanga spre Mogos pe un drum bine intretinut printr-un peisaj pitoresc presarat cu case motesti frumos ingrijite si mergem spre comuna Bucium mai exact spre satul Bucium Sasa unde in centrul satului un indicator ne iese in cale si ne indreapta spre Detunate. Detunatele sunt doua formatiuni bazaltice una este Detunata Flocoasa,iar cealalta este Detunata Goala ,denumirea venind din faptul ca una este impadurita ,iar una este golasa lasand vederii splendoarea stancilor . Inaltimea lor este in jurul cotei 1200 m cea flocoasa fiind mai inalta ,dar noi mergem spre cea golasa pt ca aceasta este mai spectaculoasa. Denumirea de detunata vine de la zgomotul pe care il produc formatiunile de roci care in caderea lor produc un sunet asemanator tunetului.Din centrul satului pornim cu masina pe un drum care trece pe langa biserica un drum doar pietruit dar destul de bun pt o masina mai joasa .Drumul merge 1,5 km dupa care parcam masina intr-o parcare si urmam marcajul banda rosie.Echipamentul nostru este destul de sumar pentru ca este un traseu relativ usor, acum depinde si de forma fizica a fiecaruia.De la asa zisa parcare se porneste pe un drum de pamant urcand domol si ajungand in padure unde trecem de la foioase la conifere si poieni care ne imbie la popasuri dese ca sa putem admira valea ,care acum in pragul toamnei ne dezvaluie o paleta larga de culori.Dupa 15 min de urcare ne asteapta un popas turistic cu un nume cunoscut ,este vorba despre Fefeleaga care de fapt este chiar locul unde a trait eroina din nuvela lui Agarbiceanu iar in imediata apropiere paste un cal ,ne gandim ca acest cal o fi urmasul lui Bator. Aici se pot servi multe preparate traditionale pe care le comanzi la urcare iar la coborare te asteapta totul cald aburind.Comandam o portie de clatite motesti (scoverzi) dupa care continuam drumul nostru .Pe drum ne ies in cale tot felul de ciuperci de toamna printre brazii si fagii semeti.

La un moment drumul de bifurca unul mergand spre dreapta, celalalt spre stanga cu marcaj diferit fiecare,noi urmam marcajul banda rosie celalalt fiind punct rosu.Banda rosie duce spre o poiana unde in 30 august 1865 Avram Iancu a petrecut impreuna cu apropiatii sai.Poiana este frumos amenajata cu mese pt popas si unde un izvor te racoreste si potoleste setea.

Gata cu gluma de acum incepe lucrul mai serios ,pornim spre baza coloanelor de bazalt .Cararea trece prin padure prin partea dreapta a masivului dar se poate urca si pe partea stanga . Poteca serpuieste printre brazii falnici unde chiar si in timp de vara la umbra lor si a fagaselor ramase intre coloanele bazaltice se afla depozite de gheata unde se poate racori o bere .Ajungem la poalele  masivului care ni se arata ca o cetate straveche cu turnuri mai mici si mai mari,incepem urcusul pe coloanele de bazalt aruncate parca de un urias in graba lui sa fuga de o lume dezlantuita.Urcusul este usor pe alocuri semanand cu urcarea unor scari dar si mai greu pe unele portiuni unde coloanele au cazut fara nici o noima.

Urcarea nu dureaza mult dar tot timpul privirea ne este atrasa si de frumusetea peisajului din departare unde se vede Muntele Vulcan care strajuieste trecatoarea motilor intre Brad si Abrud pasul Buces-Vulcan sau Cotoncu.

Cocotati in varful stancilor admiram brazii si coloritul foioaselor ,brazii parand niste strajeri ai coloanelor semete care se ridica spre cer.In acelasi timp in partea de nord est se vede si exploatarea miniera de la Rosia Poieni o exploatare inca deschisa dar se pare ca si ei zilele ii sunt numarate.In partea de est si sud est in departare se vad culmile Muntilor Trascau cu locuri minunate si pe acolo pe care o sa le vizitam cat de curand.

Odihniti si cu retina plina de peisaje frumoase indiferent in ce parte ne uitam ne pregatim de coborare .Plecam  pe cealalta parte a masivului pe poteca serpuind si coborand abrupt ajungem  jos intr-o poiana al carui muschi te imbina la sedere uneori fiind asa de moale incat incaltamintea deabia se vede.Ocolim masivul si ajungem la baza masivului dar in alta zona al lui si admiram coloanele ,de aici parand arcuri indraznete incordate catre inaltul cerului.Soarele ne incalzeste facandu-ne sa zabovim si sa admiram paleta de culori ale naturii.

Poteca coboara prin padure unde intalnim coloane bazaltice acoperite cu muschi ,unde trebuie sa fii atent pt ca in orice moment poti sa scapi piciorul intr-o crapatura dintre coloane.Mergem pe celalalt marcaj care este punct rosu si dupa cateva serpuiri prin padure iesim intr-o poiana, iar dupa putin timp ne intalnim cu celalalt marcaj pe care l-am parasit la coborare.Ne indreptam pasii spre popasul Fefeleaga cu gandul la o binemeritata masa traditionala.