DETUNATELE                                                             Azi pornim la un drum mai scurt pentru mine ,dar care poate fi lung pentru alti in functie din ce parte a tarii se ajunge aici. Locul pe care il avem azi in obiectiv este formatiunea bazaltica Detunatele ,care se afla in Muntii Apuseni in imediata apropiere a orasului Abrud. Noi pornim din Brad si mergem pe DN74 care merge spre Alba Iulia si trece prin Abrud,dar in Abrud se poate ajunge si din Oradea sau Turda prin Campeni. Ajunsi in Abrud iesim din oras in directia Alba Iulia dar dupa un km cotim la stanga spre Mogos pe un drum bine intretinut printr-un peisaj pitoresc presarat cu case motesti frumos ingrijite si mergem spre comuna Bucium mai exact spre satul Bucium Sasa unde in centrul satului un indicator ne iese in cale si ne indreapta spre Detunate. Detunatele sunt doua formatiuni bazaltice una este Detunata Flocoasa,iar cealalta este Detunata Goala ,denumirea venind din faptul ca una este impadurita ,iar una este golasa lasand vederii splendoarea stancilor . Inaltimea lor este in jurul cotei 1200 m cea flocoasa fiind mai inalta ,dar noi mergem spre cea golasa pt ca aceasta este mai spectaculoasa. Denumirea de detunata vine de la zgomotul pe care il produc formatiunile de roci care in caderea lor produc un sunet asemanator tunetului.Din centrul satului pornim cu masina pe un drum care trece pe langa biserica un drum doar pietruit dar destul de bun pt o masina mai joasa .Drumul merge 1,5 km dupa care parcam masina intr-o parcare si urmam marcajul banda rosie.Echipamentul nostru este destul de sumar pentru ca este un traseu relativ usor, acum depinde si de forma fizica a fiecaruia.De la asa zisa parcare se porneste pe un drum de pamant urcand domol si ajungand in padure unde trecem de la foioase la conifere si poieni care ne imbie la popasuri dese ca sa putem admira valea ,care acum in pragul toamnei ne dezvaluie o paleta larga de culori.Dupa 15 min de urcare ne asteapta un popas turistic cu un nume cunoscut ,este vorba despre Fefeleaga care de fapt este chiar locul unde a trait eroina din nuvela lui Agarbiceanu iar in imediata apropiere paste un cal ,ne gandim ca acest cal o fi urmasul lui Bator. Aici se pot servi multe preparate traditionale pe care le comanzi la urcare iar la coborare te asteapta totul cald aburind.Comandam o portie de clatite motesti (scoverzi) dupa care continuam drumul nostru .Pe drum ne ies in cale tot felul de ciuperci de toamna printre brazii si fagii semeti.

La un moment drumul de bifurca unul mergand spre dreapta, celalalt spre stanga cu marcaj diferit fiecare,noi urmam marcajul banda rosie celalalt fiind punct rosu.Banda rosie duce spre o poiana unde in 30 august 1865 Avram Iancu a petrecut impreuna cu apropiatii sai.Poiana este frumos amenajata cu mese pt popas si unde un izvor te racoreste si potoleste setea.

Gata cu gluma de acum incepe lucrul mai serios ,pornim spre baza coloanelor de bazalt .Cararea trece prin padure prin partea dreapta a masivului dar se poate urca si pe partea stanga . Poteca serpuieste printre brazii falnici unde chiar si in timp de vara la umbra lor si a fagaselor ramase intre coloanele bazaltice se afla depozite de gheata unde se poate racori o bere .Ajungem la poalele  masivului care ni se arata ca o cetate straveche cu turnuri mai mici si mai mari,incepem urcusul pe coloanele de bazalt aruncate parca de un urias in graba lui sa fuga de o lume dezlantuita.Urcusul este usor pe alocuri semanand cu urcarea unor scari dar si mai greu pe unele portiuni unde coloanele au cazut fara nici o noima.

Urcarea nu dureaza mult dar tot timpul privirea ne este atrasa si de frumusetea peisajului din departare unde se vede Muntele Vulcan care strajuieste trecatoarea motilor intre Brad si Abrud pasul Buces-Vulcan sau Cotoncu.

Cocotati in varful stancilor admiram brazii si coloritul foioaselor ,brazii parand niste strajeri ai coloanelor semete care se ridica spre cer.In acelasi timp in partea de nord est se vede si exploatarea miniera de la Rosia Poieni o exploatare inca deschisa dar se pare ca si ei zilele ii sunt numarate.In partea de est si sud est in departare se vad culmile Muntilor Trascau cu locuri minunate si pe acolo pe care o sa le vizitam cat de curand.

Odihniti si cu retina plina de peisaje frumoase indiferent in ce parte ne uitam ne pregatim de coborare .Plecam  pe cealalta parte a masivului pe poteca serpuind si coborand abrupt ajungem  jos intr-o poiana al carui muschi te imbina la sedere uneori fiind asa de moale incat incaltamintea deabia se vede.Ocolim masivul si ajungem la baza masivului dar in alta zona al lui si admiram coloanele ,de aici parand arcuri indraznete incordate catre inaltul cerului.Soarele ne incalzeste facandu-ne sa zabovim si sa admiram paleta de culori ale naturii.

Poteca coboara prin padure unde intalnim coloane bazaltice acoperite cu muschi ,unde trebuie sa fii atent pt ca in orice moment poti sa scapi piciorul intr-o crapatura dintre coloane.Mergem pe celalalt marcaj care este punct rosu si dupa cateva serpuiri prin padure iesim intr-o poiana, iar dupa putin timp ne intalnim cu celalalt marcaj pe care l-am parasit la coborare.Ne indreptam pasii spre popasul Fefeleaga cu gandul la o binemeritata masa traditionala.

CASCADA  SUSARA                        Urmatoarea noastra tinta de vizitat este Cascada Susara ,aflata si ea in Parcul National Cheile Nerei- Beusnita. Cascada Susara o gasim urmand drumul spre Sasca Montana, unde la iesirea din sat ne asteapta un indicator care ne invita sa vizitam cascada. In apropierea indicatorului se poate parca masina iar mai departe se urmeaza traseul marcat cu cruce albastra care serpuieste tot pe langa Valea Susarei pana la cascada. Poteca si tot traseul este usor de strabatut  fara mari suisuri de nivel urmand un drum vechi care duce la o cabana ,care pe vremuri era folosita  ca si cabana de odihna ,acum fiind proprietate privata si trecand pe langa o veche mina romana.

In mina se poate intra doar 15-20 m pt ca mina este inundata.Poteca continua pe marginea vaii pe care o trece din loc in loc pe podete de lemn .

Apa vaii este de o culoare aparte asemanatoare cu cea a Vaii Beiu dar nu de un albastru asa intens ci mai degraba este un albastru alburiu o culoare care se trage de la calcar.Valea pe tot parcursul ei ne arata mici cascade care se formeaza prin depunerea calcarului, care se depune pe pietrele si lemnele care se afla pe albie formand  mici caldari  naturale din care apa se revarsa in cascada.

Aproape de cascada  se formeaza o portiune de chei unde se poate trece doar  daca ne tinem de un cablu metalic care este ancorat in stanca iar daca debitul apei este mai mare ne si udam pe alocuri pe picioare,dar totul are farmec si uitam repede recele apei in dorinta noastra de a vedea cascada.

Odata trecuti de singurul obstacol al traseului ne indreptam pasii spre cascada,care este o cascada deosebit de frumoasa,formata din doua caderii de apa de aproximativ 15 m. Apa cade pe stanca in care se formeaza un jgheab prin care se scurge apa iar la mijlocul caderii formand o mica caldare in stanca ,dupa care isi continua rostogolirea mai departe intr-o cadere rapida. Nu o putem asemana cu Cascada Beusnita desi este tot pe travertin ,diferente fiind multe ,muschii mai putin vizibili iar caderea apei este mai adunata datorita jgheabului format in stanca  de calcar. Cascada are maretia sa si merita vizitata pentru ca este un coltisor de rai in care te relaxezi  si iti incarci bateriile pentru mult timp.

OCHIUL BEIULUI  &CASCADA BEUSNITA                                   O alta zi o alta provocare dupa ce ieri am fost vrajiti de Cascada Bigar si Pestera Comarnic ne indreptam spre noi locuri care speram sa fie la fel de frumoase .In drumul nostru azi vrem sa ajungem in Cheile Nerei mai precis  sa vedem lacul Ochiul Beiului si Cascada Beusnita .In Cheile Nerei se ajunge din orasul Oravita sau venind din sud dinspre Moldova Noua unde in localitatea Racasdia se face dreapta spre Sasca Montana se merge pe un drum asfaltat dar care este destul de rau pt ca cineva a vrut sa modernizeze drumul ,dar ca si la noi probabil din lipsa banilor, sunt portiuni de drum pe jumate de banda macadam si gropi .De la intersectie la 12 km se afla o alta intersectie unde cotim la stanga spre satul Potoc oricum drumul este bine marcat cu indicatoare care ne indica ca ne indreptem spre Ochiul Beiului si Cascada Beusnita  ,ajunsi in satul Potoc urcam usor pe strazile intortochiate dar bine marcate cu indicatoare turistice. Odata iesiti din sat drumul se ingusteaza pe o singura banda de circulatie in ambele sensuri si incepe o coborare spre Valea Beiu unde trebuie circulat cu atentie pentru ca sunt curbe stranse si fara vizibilitate pe o lungime de 3 km dar ajunsi jos ne asteapta un  reprezentant al Rezervatiei  Cheile Nerei -Beusnita unde se plateste o taxa de 6 lei de persoana . Se trece un pod dupa care se coteste la stanga urmand cursul Vaii Beiu pe un drum ne modernizat intr-un stadiu de degradare accentuat si putand fi parcurs cu mare atentie si cu masina in maxim viteza a doua ,gropile sunt uriase cu greu putand fi ocolite iar daca te intalnesti cu alta masina cu multe manevre pentru a putea trece .Cu o masina  normala aici referinduma la orice in afara de masini de teren este aproape imposibil ca macar o data sa nu o lovesti  .Acum sa uitam de partea urata si sa ne indreptam atentia  spre partea frumoasa care este la fiecare metru cu care inaintezi, prima care iti sare in ochi este limpezimea apei cu nuante de albastru turcoaz .Inaintam usor pe drumul rau iar dupa aproximativ 3,5 km pentru ca datorita drumului am uitat complect de kilometraj se iveste un indicator pe care scria Cascada Vaioaga .Parcam intr-un mic refugiu si pornim spre cascada care este in marginea drumului doar coborand o carare maxim 100 m.Cascada  nu este de mari dimensiuni dar este foarte frumoasa datorita debitului mare al apei  si cu multe caderi succesive de apa .                                  

Incalziti cu aceste imagini care plac retinei pornim mai departe dorind sa ajungem cat mai repede la loc de parcare, satui si de drumul rau .Mai parcurgem 1,5 km si ajungem la un loc de campare amenajat unde nu se percepe nici o taxa deocamdata si unde gasim corturi si masini parcate . Parcam si noi  servim o scurta masa dupa care ne echipam de drum cu bocanci si pantaloni nu pentru drumul greu si mai repede pentru protectia noastra in caz de o intalnire ne asteptata cu o vipera.Traseul are ca punct de inceput  Cantonul Silvic si trece prin spatele unei pastravarii care te imbie cu pastrav proaspat ,traseul este marcat cu banda galbena si este usor de parcurs trecand prin padure si urmand cursul vaii.Suntem primi pe traseu in acceasta zi si suntem atenti pentru ca taratoarele veninoase acum ies pentru a se incalzi pe pietre, dar nu am intalnit nici una spre bucuria noastra.Mergeam de o ora cand in fata noastra apare o succesiune de cascade de mici dimensiuni cu caderi de apa de maxim 1.5 m dar deosebit de frumoase ochiului ,caderea apei in rostogolirea ei formeaza depuneri de calciu in diferite forme parca plamadite de o putere divina .

Nu ne revenim bine dupa o asa feerie a apei ca imediat ne iese lacul Ochiul Beiului care ca orice loc frumos de pe plaiuri romanesti are o legenda a sa despre o fata frumoasa si un bei indragostit de ea. Legenda are frumusetea sa dar noi eram sa vedem frumusetea  locului care te lasa fara glas vazand coloritul aparte de albastru turcoaz,lacul nu este de mari dimensiuni dar vraja lui este coloritul sau unic .In lacul care nu depaseste 2 m adancime se zbenguiesc pastravii vrand sa aduca aportul lor la maretia locului.

Vrajiti de ochiul lacului pornim mai departe spre Cascada Beusnita dar dupa cativa pasi ajungem iar pe marginea cascadelor de care povestisem mai inainte unde paralel cu cursul raului si totodata a cascadelor trece poteca spre Beusnita .Poteca merge paralel cu cascadele pe o portiune de 300-400 m timp in care admiram formele calcaroase de depunere si jocul apei,  in caderea ei parca dansand schimband parteneri de dans in functie de forma si lungimea micilor lacuri formate in calcar cu scaderi de ritm sau mariri al  ritmului in functie de cantecul naturii.

Continuam cararea  pe marginea vaii si mergem prin padure timp de 30 min timp in care ochii ne fug din loc in loc pe micile cascade care se afla pe cursul vaii. Ajungem la poalele cascadei care este o cascada formata pe travertin cu dimensiuni de cadere a apei de maxim 20 m dar de o frumusete deosebita si datorita formarii muschiului de un verde lucios .Apa si depunerile de calcar au lucrat la modelarea pietrei formand mici grote si forme deosebite care fac cu atat mai placuta privirii caderea apei. Jocul apei in caderea ei formeaza un val de stropi fini de apa care te racoresc si te incarca cu energie dorind ca sa nu se fi terminat drumul nostru .

Pornim  la drumul de intoarcere placut surprinsi de maretiile acestui coltisor de rai romanesc.

CALATOR PE VALEA CERNEI

                                        O intrebare banala care ne vine de multe ori in minte.Ce facem in week-end?   Ce facem in vacanta? Ce facem in timpul nostru liber? Intrebare mi-o puneam eu intr-o seara la o discutie cu un prieten .Raspunsul a venit instantaneu ,trebuie sa vedem locuri pe care nu le-am vazut si care merita sa fie vazute iar in Romania sunt destule doar ca unele sunt bine ascunse de ochiul turistului obisnuit cu masina si comod din fire.   Discutand si gandindu-ne unde sa mergem am hotarat ca am putea incerca o excursie de 2-3 zile pe Valea Cernei ,o vale cu o infrastructura bunicica desi gropi gasim in asfalt ,dar se poate ajunge usor cu masina la trasee . Majoritatea oamenilor daca ii intrebi de Valea Cernei se gandesc la Herculane pentru ca altceva nu se stie in general, dar Valea Cernei inseamna mult mai mult decat izvoarele termale si tamaduitoare cunoscute din antichitate. Aici gasim chei superbe,cascade uimitoare si stanci semete.    Asa ca in primul liber am urcat in masina si spre Valea Cernei, unde ca punct de plecare bineinteles ca este Herculane.

Ajunsi aici ne tragem sufletul 5 minute si incepem sa exploram imprejurimile.Mergem sa vedem si noi Grota Haiducilor care este usor accesibila .Traseul incepe in spatele hotelului  Roman si este de maxim 5 minute dar in momentul cand ajungi in grota esti profund dezamagit pt ca seamana cu un cos de gunoi si toti  peretii sunt scrisi cu tot felul de inscriptii cu rost sau fara rost.In rest este o grota marisoara .

Odata terminat cu grota ne continuam drumul cu masina pe vale in sus trecand pe la Sapte Izvoare si cautam traseul spre cascada lui Roset. Ajunsi la inceputul traseului incercam sa gasim un marcaj dar dezamagire, nu este asa ceva, intrebam oameni locului dar nici ei nu stiu decat franturi sa ne zica. Gata asta e mergem pe firul apei ca o gasim noi ca nu poate sa se ascunda de noi. Plecam de la sosea printr-o poiana ingradita si urcam spre munte dar dupa 5 minute vedem un marcaj ,bucurosi il urmam si urcam timp de 30 minute fara sa ajungem undeva, care sa ne faca sa credem ca suntem pe drumul cel bun dar surpriza se vede lumina deci ajundem la o poiana de unde am avea alte perspective ,ne indreptam in pas vioi spre fanta de lumina care se zareste printre crengile padurii dar in loc de poienita ajungem pe marginea stancilor de unde ni se deschide o panorama a vaii cernei cu lacul de acumulare de la Herculane.

Ajunsi aici ne bucuram de priveliste si de faptul ca am gresit traseul, de fapt noi eram pe marcajul la un traseu intre crestele Domogledului .Ne intoarcem si in drumul de coborare gasim un localnic care era cu vitele la pasune si ne spune ca valea pe care este cascada ,acum este seaca si nu este nici o cascada doar in perioada din an  foarte ploioasa. Ii multumin pt sfaturi si ne intoarcem la masina. Nu suntem multumiti ca nu este cascada si pornim mai departe sa gasim o alta cascada.Plecam in continuare pe sosea pe marginea lacului admirand maretia Domogledului . Ajungem la coada lacului unde lasam masina si cautam marcajul spre Cascada Vanturatoarea si fiind obisnuiti bineinteles ca marcaj nu este intrebam un localnic care ne indica pe unde sa urcam,trecem printre case de vacanta unde niste caini ne conduc si nu  sunt tocmai prietenosi dar odata ajunsi la poalele padurii dam de marcaj si odata cu marcajul de urcusul care este destul de abrupt ca sa te faca sa faci popasuri destul de dese .Noi am urcat intr-o ora si 15 minute dar pe un marcaj am vazut 1.30 minute acum fiecare urca cum poate si cu ochii pe jos sa nu avem surpriza de a calca pe o vipera.Dar nu am vazut nici tipenie de asa ceva.Urcusul este pe toata lungimea lui greu dar in momentul cand se zareste cascada uiti toata greutatea traseului, este un loc deosebit de frumos si relaxant care nu il poti  descrie in cuvinte si nici macar in poze pentru ca sunt atatea de pozat si nu incape tot in obiectivul aparatului.Caderea apei este de 40 m dar in caderea ei se izbeste de un bolovan dispersandu-se si cazand ca o ploaie iar vapori te racoresc si te binedispun dupa caldura si efortul urcarii.

Odata multumiti si vrajiti de frumusetea locului ne intoarcem la masina .Acum gasim un loc de campare unde sa inoptam si nu este o problema pt ca in zona sunt destule locuri amenajate pentru campare, iar daca nu se gasesc cabane si pensiuni frumoase in zona.