VANATARELE PONORULUI /PESTERA HUDA LUI PAPARA
Placut surprinsi de frumusetea locului pornim pe drumul de intoarcere dar nu inainte de a admira culmea Bedeleului si coloritul deosebit al naturii.
Intr-o postare mai veche promiteam ca o sa mergem si in Muntii Trascau ,iar azi am plecat sa vedem pestera Huda lui Papara si Vanatarele Ponorului.Urmam DN 75 care face legatura intre Campeni si Turda , unde ajunsi in localitatea Salciua aproape de centrul satului o luam in partea dreapta spre catunul Sub Piatra.Drumul ne duce pe ulita satului ,dupa care trecem podul peste Aries si ne continuam drumul pana Sub Piatra unde se zareste o frumoasa manastire.Mai jos de manastire se afla si o pensiune unde lasam masina .Cu rucsacelul in spate pornim spre pestera Huda lui Papara, pe un drum ce duce spre ultimele case ale catunului.In 10 minute suntem la gura pesterii ,o pestera pe care nu o putem strabate pentru ca este inchisa cu un grilaj de fier si chiar daca nu ar fi grilajul de fier ar fi greu de strabatut fara echipament special .Pestera a fost amenajata mai demult ,dar sa vizitat pentru scurta vreme deoarece viiturile si torenti au distrus podurile si scarile, se pot vedea doar urme ale amenajarilor.In jurul pesterii sau format o serie de legende despre fiinte misterioase ascunse in pestera, care se numeau solomari dar si faptul ca aici ar fi locuit o vreme Zamolxe.
Terminata mica noastra vizita ne indreptam pasii catre urmatoarea noastra tinta de vizitat si anume Vanatarele Ponorului.Din apropierea pesterii incepe cararea spre Vanatare si este marcata cu cruce albastra.Poteca urca usor pe marginea padurii dupa care incepe un urcus mai greu ,odata ce intram in padure.Peisajul de toamna ne insoteste si ne farmeca dar totodata ne si intristeaza ca se termina zilele frumoase in care putem face drumetii.
Cu cat creste altitudinea cu atat urcusul este mai greu, dar ajunsi in varful dealului ni se deschide in fata ochilor un taram de basm ,casute de poveste ,grajduri si suri vechi parca ramase acolo de pe vremea vechilor daci.Timpul a ramas pe loc in acest colt de rai cu casute de lemn acoperite cu paie si fan.
Iesind din visarea noastra ,nu dureaza mult si privirea ne fuge spre stancile vinetii ale avenului .Pana aici sus in deal se poate ajunge si cu masina, daca de jos din satul Salciua se urmeaza drumul spre satul Ponor.Incepem coborarea spre Vanatare care dureaza cam 15 minute.Vanatarea Ponorului este o rezervatie care reprezinta un mare aven,locul unde se aduna apele vailor Ponor,Poienii si Valea Seaca care apoi dispar in pestera Dalbina.Avenul cu o adancime de 80 m,are forma unei palnii ovalizate cu lungimea de 150 m,latimea de 100 m si este dezvoltata pe calcare masive.Peretii calcarosi prezinta o serie de fasii de culoare vinetie care contrasteaza cu albul-cenusiul calcarelor,de unde si numele de vanatara.Zona este protejata pe o suprafata de 1,5 ha si este delimitata de peretii abrupti ai avenului.Ajunsi jos la confluienta vailor se formeaza un mic lac de un limpede imacula iar apa care curge din lac formeaza un mic canion spre fundul avenului ,unde dupa ce se rostogoleste peste pietre se indreapta spre pestera Dalbina care este o pestera fosila fara formatiuni importante .Sus pe versantul nordic sa construit un balcon de unde se poate vedea maretia avenului .
