OCHIUL BEIULUI  &CASCADA BEUSNITA                                   O alta zi o alta provocare dupa ce ieri am fost vrajiti de Cascada Bigar si Pestera Comarnic ne indreptam spre noi locuri care speram sa fie la fel de frumoase .In drumul nostru azi vrem sa ajungem in Cheile Nerei mai precis  sa vedem lacul Ochiul Beiului si Cascada Beusnita .In Cheile Nerei se ajunge din orasul Oravita sau venind din sud dinspre Moldova Noua unde in localitatea Racasdia se face dreapta spre Sasca Montana se merge pe un drum asfaltat dar care este destul de rau pt ca cineva a vrut sa modernizeze drumul ,dar ca si la noi probabil din lipsa banilor, sunt portiuni de drum pe jumate de banda macadam si gropi .De la intersectie la 12 km se afla o alta intersectie unde cotim la stanga spre satul Potoc oricum drumul este bine marcat cu indicatoare care ne indica ca ne indreptem spre Ochiul Beiului si Cascada Beusnita  ,ajunsi in satul Potoc urcam usor pe strazile intortochiate dar bine marcate cu indicatoare turistice. Odata iesiti din sat drumul se ingusteaza pe o singura banda de circulatie in ambele sensuri si incepe o coborare spre Valea Beiu unde trebuie circulat cu atentie pentru ca sunt curbe stranse si fara vizibilitate pe o lungime de 3 km dar ajunsi jos ne asteapta un  reprezentant al Rezervatiei  Cheile Nerei -Beusnita unde se plateste o taxa de 6 lei de persoana . Se trece un pod dupa care se coteste la stanga urmand cursul Vaii Beiu pe un drum ne modernizat intr-un stadiu de degradare accentuat si putand fi parcurs cu mare atentie si cu masina in maxim viteza a doua ,gropile sunt uriase cu greu putand fi ocolite iar daca te intalnesti cu alta masina cu multe manevre pentru a putea trece .Cu o masina  normala aici referinduma la orice in afara de masini de teren este aproape imposibil ca macar o data sa nu o lovesti  .Acum sa uitam de partea urata si sa ne indreptam atentia  spre partea frumoasa care este la fiecare metru cu care inaintezi, prima care iti sare in ochi este limpezimea apei cu nuante de albastru turcoaz .Inaintam usor pe drumul rau iar dupa aproximativ 3,5 km pentru ca datorita drumului am uitat complect de kilometraj se iveste un indicator pe care scria Cascada Vaioaga .Parcam intr-un mic refugiu si pornim spre cascada care este in marginea drumului doar coborand o carare maxim 100 m.Cascada  nu este de mari dimensiuni dar este foarte frumoasa datorita debitului mare al apei  si cu multe caderi succesive de apa .                                  

Incalziti cu aceste imagini care plac retinei pornim mai departe dorind sa ajungem cat mai repede la loc de parcare, satui si de drumul rau .Mai parcurgem 1,5 km si ajungem la un loc de campare amenajat unde nu se percepe nici o taxa deocamdata si unde gasim corturi si masini parcate . Parcam si noi  servim o scurta masa dupa care ne echipam de drum cu bocanci si pantaloni nu pentru drumul greu si mai repede pentru protectia noastra in caz de o intalnire ne asteptata cu o vipera.Traseul are ca punct de inceput  Cantonul Silvic si trece prin spatele unei pastravarii care te imbie cu pastrav proaspat ,traseul este marcat cu banda galbena si este usor de parcurs trecand prin padure si urmand cursul vaii.Suntem primi pe traseu in acceasta zi si suntem atenti pentru ca taratoarele veninoase acum ies pentru a se incalzi pe pietre, dar nu am intalnit nici una spre bucuria noastra.Mergeam de o ora cand in fata noastra apare o succesiune de cascade de mici dimensiuni cu caderi de apa de maxim 1.5 m dar deosebit de frumoase ochiului ,caderea apei in rostogolirea ei formeaza depuneri de calciu in diferite forme parca plamadite de o putere divina .

Nu ne revenim bine dupa o asa feerie a apei ca imediat ne iese lacul Ochiul Beiului care ca orice loc frumos de pe plaiuri romanesti are o legenda a sa despre o fata frumoasa si un bei indragostit de ea. Legenda are frumusetea sa dar noi eram sa vedem frumusetea  locului care te lasa fara glas vazand coloritul aparte de albastru turcoaz,lacul nu este de mari dimensiuni dar vraja lui este coloritul sau unic .In lacul care nu depaseste 2 m adancime se zbenguiesc pastravii vrand sa aduca aportul lor la maretia locului.

Vrajiti de ochiul lacului pornim mai departe spre Cascada Beusnita dar dupa cativa pasi ajungem iar pe marginea cascadelor de care povestisem mai inainte unde paralel cu cursul raului si totodata a cascadelor trece poteca spre Beusnita .Poteca merge paralel cu cascadele pe o portiune de 300-400 m timp in care admiram formele calcaroase de depunere si jocul apei,  in caderea ei parca dansand schimband parteneri de dans in functie de forma si lungimea micilor lacuri formate in calcar cu scaderi de ritm sau mariri al  ritmului in functie de cantecul naturii.

Continuam cararea  pe marginea vaii si mergem prin padure timp de 30 min timp in care ochii ne fug din loc in loc pe micile cascade care se afla pe cursul vaii. Ajungem la poalele cascadei care este o cascada formata pe travertin cu dimensiuni de cadere a apei de maxim 20 m dar de o frumusete deosebita si datorita formarii muschiului de un verde lucios .Apa si depunerile de calcar au lucrat la modelarea pietrei formand mici grote si forme deosebite care fac cu atat mai placuta privirii caderea apei. Jocul apei in caderea ei formeaza un val de stropi fini de apa care te racoresc si te incarca cu energie dorind ca sa nu se fi terminat drumul nostru .

Pornim  la drumul de intoarcere placut surprinsi de maretiile acestui coltisor de rai romanesc.